Interviu: Cum îţi alegi echipa care să îţi dea soluţii pentru a plăti impozite reduse

dna. Carmen Novac – Director Financiar Indaco Systems

în interviu cu

dl. Horaţiu Sasu, consultant în afaceri

 

Carmen Novac: Foarte mulţi antreprenori lasă în seama contabililor deciziile fiscale şi, mai mult, îi lasă pe aceştia singuri la controlul ANAF. E corect aşa?

Horatiu Sasu: Nu e bine să laşi contabilul singur, chiar dacă e bun. El sau ea nu poate să ştie toate „chichiţele” jonglerii între contacte de muncă şi convenţii civile, nu poate să vadă întotdeauna cum să folosească un contract în aşa fel încât să aducă maximum de beneficii fiscale şi multe altele. E nevoie de o echipă din care să nu lipsească un jurist bun, un consultant care să vadă totul global, un om de resurse umane (cu atât mai bine dacă juristul sau consultantul sunt competenţi şi în HR!) şi… tu.

Da, tu. TU eşti cel care iei decizia. Şi nu trebuie să lipseşti din echipa… ta.

Contabilul şi omul de la resurse umane se înţeleg pe contribuţii, ţin în frâu bugetul de salarii sau bugetul de cheltuieli cu colaboratori externi (vom ajunge imediat şi acolo). Juristul şi consultantul se înţeleg ce au de făcut în eventualitatea unui litigiu fiscal sau de muncă şi propun soluţii luând în considerare corelarea juridic-managerial ca să îţi aducă eficienţă prin aspecte pe care tu nu ai cum să le ştii.

Fără ei plăteşti la maxim. Cei care plătesc impozite la minim au lângă ei o echipă interdisciplinară, calificată. Şi … îşi ascultă echipa!

C.N.: Totuşi, unii dintre noi se vor întreba: „Cum să plătesc atâţia salariaţi: contabil, jurist şi consultant în resurse umane…? Mai ales că NU am nevoie de ei tot timpul!”

H.S.: Dacă nu ai nevoie de ei tot timpul, iar salariatul trebuie să lucreze tot timpul pentru a fi eficient, înseamnă că nu ai nevoie de ei ca şi salariaţi. Îi poţi folosi pe bază de contracte de prestări-servicii, pe bază de convenţii civile, pe contracte cu PFA, SRL, cabinet(e) de contabilitate; poţi să colaborezi cu oameni din HR care lucrează la rezultat, nu la timpul cât stau la lucru, cu consultanţi plătiţi la proiect…

Îi aduci când ai nevoie, îi plăteşti aşadar la rezultat sau la proiect şi NU plăteşti contribuţii. Adică scapi de vreo 30% din impozitele şi taxele cu salariile. Bonus: au dispărut problemele cu ITM-ul şi ameninţarea cu amenzi de mii sau zeci de mii de lei. În schimb apare, la PFA/ÎI/convenţii civile şi problema activităţilor DEPENDENTE (conform art. 7 din Codul fiscal, „activitate dependentă reprezintă orice activitate desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie de angajare generatoare de venituri”). Am tratat problema PFA-urilor pe larg în comentariile realizate pentru Indaco Lege5. Tot în comentariile din Indaco am spus că la societăţi NU se pune problema reconsiderării activităţii ca activitate dependentă.

Ca să transformi salariaţii în colaboratori ai nevoie de întreaga echipă de care vorbeam. Sistemul de lucru cu colaboratorii a fost implementat la o societate publică (!) şi soluţiile au trecut cu bine de patru controale ANAF, patru audituri şi două controale de la Curtea de Conturi. Deci funcţionează tot ce e LEGAL.

Reducerea taxelor aferente salariaţilor este LEGALĂ, dacă în loc de salariaţi foloseşti colaboratori. Şi mai ales dacă aceşti colaboratori te ajută, la rândul lor, să reduci impozitele.

C.N.: Asta înseamnă şi „jonglarea” cu prevederile legale?

H.S.: Da. Cere experienţă, dar nu e foarte greu. Mai interesant e că înveţi tot de la echipa menţionată mai sus, dacă ai mintea şi urechile deschise. Spre exemplu, în ce condiţii diurna din delegaţie (aspect de resurse umane) poate fi reconsiderată ca venit salarial, cu cheltuielile aferente (aspect de contabilitate), cum demontezi abuzul Finanţelor în acest sens (aspect de consultant), ce faci în litigiu (aspect de jurist) şi –eventual – cum deschizi dosar penal inspectorului fiscal pentru abuz (aspect de jurist şi consultant fiscal)?

Un exemplu, pe care îl iau la întâmplare tot din Indaco Lege5, pentru că a fost apreciat de utilizatori şi se pare că este interes: ce alegi între contract de comodat şi respectiv de închiriere, ca să „dea bine” sub aspect fiscal? Îmbinarea contractelor cu fiscalitatea cere din nou concursul celor din echipă. Foarte important e ca TU să reţii soluţia şi argumentele pe care ţi le dau ei. Astfel, ştii data viitoare (când mai apare problema) cum să te orientezi prin trei-patru domenii pentru o decizie cu impozite minime.

În fine, poţi să te gândeşti că ai vrea să eficientizezi munca salariaţilor. Aici consultantul HR îi întreabă pe salariaţi aspectele de îmbunătăţit, corelarea acestora cu situaţia companiei, propunând soluţii deopotrivă manageriale, juridice şi „rentabile” fiscal, propune Regulamentul intern, fişe de post etc. etc. modificate, juristul le verifică şi tot aşa.

C.N.: Înţeleg că nimeni nu ne obligă să plătim impozite la maxim… ci doar dacă așa decidem!?

H.S.: Aici reproduc o decizie a Curţii Supreme a Statelor Unite ale Americii: „fiecare cetăţean are dreptul să îşi aranjeze în aşa fel lucrurile încât să îşi minimalizeze obligaţiile fiscale. Nimeni nu trebuie să îşi planifice veniturile şi cheltuielile în funcţie de exigenţele maxime ale Ministerului de Finanţe. Niciun cetăţean nu are datoria patriotică de a plăti maximum de taxe”. (cauza Helvering vs. Gregory)

Decizia – care a făcut „carieră” pe mapamond – arată un singur lucru: antreprenorul decis să rămână cu mai mult în buzunar după munca sa, are căi perfect legale să o facă şi nu va fi condamnat de nimeni, câtă vreme „se mişcă” în interiorul normelor legale.

Deci, ce alegi: firmă cu fiscalitate redusă sau firmă cu fiscalitate împovărătoare? Bănuiesc că firmă cu fiscalitate redusă sau chiar zero.

În acest caz vei avea o altă problemă: Cum să te aperi de suspiciunile ANAF, care te vede infractor pentru simplul motiv că plăteşti impozite mai puţine, chiar dacă e legal ceea ce faci?

C.N.: Vă propun să discutam despre „cum scăpam” de suspiciunile ANAF într-o altă întâlnire. Vă mulţumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *